SESIUNE PLENARĂ ŞI DEZBATERE: “JUSTIŢIA JUVENILĂ: O ULTIMĂ OPORTUNITATE PENTRU TINERI?”

REZUMAT

Dintre cele mai semnificative etape ale dezvoltării unei persoane, adolescența reprezintă etapa de tranziție între copilărie și vârsta adultă și cuprinde schimbări cruciale fizice, cognitive și psihosociale. Adolescența implică o succesiune nelimitată de faze de creștere și dezvoltare, atât din punct de vedere psihologic, cât și din perspectiva abilităților sociale și cognitive.

În ceea ce privește eficiența măsurilor implementate în domeniul justiției juvenile, studiile reliefează importanța implementării unor programe, în special bazate pe teorii comportamentale cognitive, care să contribuie la reducerea riscului de recidivă. În același timp, cele mai recomandate practici din punct de vedere al eficienței și calității, includ: folosirea de instrumente de îndrumare adecvate și standardizate în scopul identificării intervențiilor necesare, amenajarea unor spații și servicii corespunzătoare riscurilor diagnosticate, necesităților și identificării, pentru a se putea dezvolta întregul potențial al infractorilor minori.

În cazul minorilor și tinerilor care au comis un delict, strategia de abordare a recuperării are ca obiectiv deprinderea/dezvoltarea unor comportamente sociale corespunzătoare și prevenirea recidivei. Educația și îndrumarea specifice adresate categoriilor vulnerabile includ programe educative, terapeutice, sportive, recreative și culturale, planificate în funcție de timpul petrecut sub tutelă, astfel încât executarea sancțiunii să aibă la bază o abordare constructivă.

Conceptul definitoriu care trebuie să stea la baza intervențiilor obiectiv este faptul că un tânăr care are o problemă nu este altfel decât ceilalți. Aceasta înseamnă că primul și cel mai important pas în cadrul procesului de reabilitare a minorilor infractori este să li se permită să-și asume răspunderea pentru consecințele propriului comportament, ceea ce înseamnă că sancțiunea ca atare nu reprezintă o soluție, ci o parte a problemei.